Învățare
prin TIC
Folosirea tehnologiilor moderne în şcoală face parte din
evoluţia naturală a învăţării şi sugerează o soluţie firească la provocările
moderne adresate învăţării şi a nevoilor elevilor. Intregrarea acestora în
procesul tradiţional de predare-învăţare-evaluare este o oportunitate de a
integra inovaţiile tehnologice cu interacţiunea şi implicarea oferite de modul
tradiţional de cunoaştere. Nu este un proces uşor, dar dificultăţile pot fi
depăşite având în vedere potenţialul acestui tip de cunoaştere.
Elevii din ziua de astăzi sunt
diferiţi de generaţia părinţilor şi a bunicilor lor. Majoritatea acestora, mai
ales în mediul urban, au deja ca rutină folosirea internetului şi a email-ului,
a sms-urilor sau a reţelelor de socializare de tip Yahoo sau Facebook. Acest
mod de comunicare se face simţit şi în modul lor de a învăţa. Chiar dacă
profesorul foloseşte sau nu la clasă tehnologia informaţiei şi a comunicării (TIC), elevii menţionaţi vor folosi cu
siguranţă acasă mijloacele moderne de informare ca sprijin pentru teme.
Comunicarea scurta sau
abreviata de tip chat sau sms se face simţită deja se la nivelul standardelor
gramaticale şi al ortografiei şi este clar că folosirea TIC acasa deja crează
inegalităţi între elevi. Că vrem sau nu, când se schimbă contextul de viaţă, se
schimbă şi felul în care elevul învaţă.
Profesorul trebuie să se simtă
liber să răspundă critic, dar în acelaşi timp creativ noilor
tehnologii şi sub nici o formă nu poate să ignore acest aspect dacă vrea să
comunice cu elevii.
De ce este important tipul de învăţare care are care include TIC ?
Adevărata importanţă a tipului
de predare–învăţare-eveluare care combină metodele pedagogice
tradiţionale cu TIC ţine depotenţial. Acest tip de învăţare este o
oportunitate în a crea experienţe care pot furniza tipul de predare-învăţare potrivit într-un anumit moment, loc şi pentru un anumit elev nu numai la şcoală, ci şi acasă. Acest
tip de învăţare ar putea deveni global, ar putea transcede graniţele formale
ale ţărilor şi ar putea aduce împreună grupuri de elevi din culturi şi
meridiane diferite. În acest context, generalizarea folosirii TIC în şcoală ar putea deveni una dintre realizările importante ale secolului nostru.
În psihologia cognitivă
tradiţională, cunoaşterea e văzută ca un fel procesare, adică
pare simplu să spui că aceasta va atinge cote cu atât mai înalte cu cât mintea
elevului va fi programată cu ajutorul cât mai multor strategii meta-cognitive.
Într-un mod cu totul diferit, în tradiţia socio-culturală de tip vigotskian, cunoaşterea este
înţeleasă în termeni de învăţare a folosirii
instrumentelor culturale. Ca o consecinţă a faptului că acestea
sunt totdeauna specifice unor anumite contexte social-istorice este dificil de
trasat modele de învăţare care să fie general valabile, excepţie fiind câteva
instrumente culturale care care traversează cel mult câteva contexte
diferite.
În era digitală în care trăim,
paradigma cunoaşterii trebuie să fie una a dialogului, educaţia trebuie
să meargă dincolo de intrumentele culturale specifice, dar făra a fi redusă la
abstracţia oferită de psihologia cognitivă.
Dezvoltarea educaţiei în
direcţia dialogului nu poate fi decât rezultatul unui mod
de predare-învăţare-evaluare la un nivel de conceptualizare mai ridicat decât
în trecut. Pentru că dialogul presupune deschidere, lărgirea
oriontului şi adâncime, acest mod de învăţare este atât o direcţie individuală
pentru elev, cât şi una socială pentru şcoală ca întreg.
Dezvoltarea în direcţia unei gândiri creative libere poate fi promovată prin îndepărtare unor factori de constrângere
şi încurajarea schimbului de perspective între elevi.
În tradiţia socio-culturală, TIC este
definită ca miloc de mediere pentru cunoaştere, iar din
perspectiva dialogică, e văzută ca mijloc de deschidere, adâncire şi lărgire a
aspaţiilor de dialog. Nu trebuie să uităm că învăţarea nu presupune doar acumulare
de cunoştinţe, ci creştere, îmbogăţire, evoluţie.
Până la urmă, nu e nimic
nou soare, deci nici tehnologiile moderne nu sunt ceva ieşit din comun. Papirus
şi hârtie, cretă şi carte tipărită, retroproiectoare, jucării şi emisiuni
educative, toate au fost văzute ca inovaţii la început. PC-ul, Internetul,
cd-ul şi mai noile tehnologii complementare mobile sau wireless nu
sunt decât cele mai noi dovezi ale creativităţii umane pe care le putem vedea
în jurul nostru. Ca şi celelate inovaţii menţionate, acestea pot fi asimilate în practica pedagogică fără să afecteze
fundamentele învăţării.
Câteva reguli pentru integrarea cu succes a TIC în activitatea
didactică
1. Fii sigur că deţii
controlul asupra materialului, atât din punct de vedere al conţinututlui, cât
şi al formei, chiar dacă te sprijină un specialist în TIC.
2. Fă-ţi un plan pe hârtie,
separat de materialul aflat pe suport digital.
3. Scopul şi forma prezentării
să-ţi fie foarte clare
4. Nu fii sedus de stilul
atractiv tehnologiei moderne, fie ea video sau audio, şi nu face din aceasta un
scop în sine. Concentrează-te asupra mesajului/a ideii principale şi a
limbajului adecvate varstei/gradului de înţelegere al elevului.
5. Un bun prezentator nu are
nevoie de o prezentare complicată tehnic. E mai important să fie
atractivă prin idee, mod de structurare şi grad de interactivitate. De exemplu,
o prezentare trebui să-l facă pe elev să gândească, nu trebuie să fie
doar o înşiruire rapidă şi ameţitoare de slide-uri.
6. Mai presus de orice,
concentrarea trebuie să fie asupra elevului şi a nevoilor lui de învăţare. Cel
mai mare pericol în orice proiect de predare-învăţare care include şi TIC e să
fie centrat mai mult pe tehnologie/creativitate, nu pe elevul-receptor şi pe
nevoile lui de învăţare.
7. În şcoală, succesul tipului
de predare bazat pe TIC se măsoară prin satisfacera nevoii de învăţare.
Care sunt dificultăţile implementării TIC în procesul educativ?
Teoretic, n-ar trebui să fie
dificultăţi. În realitate, ele pot apărea. Pentru un test simplu, întrebaţi-vă
colegii ce cred despreintegrarea TIC în procesul de
învăţare.
Veţi primi răspunsuri de
genul:
”N-am auzit despre aşa ceva!”,
”Am auzit ceva, dar nu ştiu prea clar ce este.”, ”Asta e chestia aia nouă
adăugată?”, ”Cu ce e diferit de ceea ce ştiam deja, ce e nou în asta?”,
”Păi n-avem cum să facem asta, costă mult şi fonduri nu prea sunt.”
Unii profesori consideră că anumite deprinderi mentale asociate tehnologiilor moderne n-ar
ajuta în procesul de învăţare, în special atunci când elevii preiau
fără discernământ informaţii de pe internet sau îşi însuşesc mentalitatea de
tip ”cut and paste” în detrimentul stiloului şi al hârtiei.
Ceea ce nu o să auzim prea des
este o definiţie clară sau măcar mai mult interes legat de potenţialul acestui
tip de învăţare. Pentru înţelegerea şi implementarea TIC în procesul clasic de
învăţare e nevoie de entuziasm, energie şi dedicare pentru a transforma teoria
în soluţii reale bazate pe nevoile individuale ale elevilor.
Alte dificultăţi decurg din lipsa informaţiei cu conotaţii practice imediate referitare la TIC sau a unui ghid care să-i informeze pe profesori cum pot
ajunge la ea.
De aceea, este nevoie
stringentă de:
1. instrumente pedagogice pentru formarea inițială şi continuă a
cadrelor didactice care
să implice utilizarea TIC.
2. crearea și promovarea unei noi metodologii pentru disciplinele
școlare, bazată pe utilizarea TIC.
Combinarea TIC cu metodele tradiţionale pedagogice reprezintă o schimbare de paradigmă cu implicaţii asupra cunoaşterii în societate în general şi asupra învăţării în
special, de aceea disciplina pedagogică trebuie modificată în conformitate cu
noul context în care trăim.
Folosirea TIC în şcoală face
parte din evoluţia naturală a învăţării şi sugerează o soluţie elegantă la
provocările moderne adresate învăţării şi a nevoilor elevilor. Intregrarea TIC
în procesul tradiţional de predare-învăţare-evaluare este o oportunitate de a
integra ultimele descoperiri tehnologice cu interacţiunea şi implicarea oferite
de modul tradiţional de cunoaştere.
Înţelepciunea tradiţiei poate
şi trebuie să fie combinată cu soluţiile tehnologice moderne.
Bibliografie
1.Beetham, Helen& Sharpe, Rhona. Rethinking Pedagogy for a Digital Age – Designing and delivering
e-learning ,
Routledge, 2007
2. Făt, Silvia & Adrian Labăr. Eficienţa utilizării
noilor tehnologii în educaţie. EduTIC 2009. Raport de cercetare evaluativă.
Bucuresti: Centrul pentru Inovare în Educaţie, 2009. (Online: www.elearning.ro/resurse/EduTIC2009_Raport.pdf )
3. Istrate, Olimpius – Efecte si rezultate ale utilizării TIC în
educaţie în
Lucrările Conferinţei Naţionale de Învăţământ Virtual , Ediţia a VIII-a, 29
octombrie – 31 octombrie 2010, Tehnologii Moderne în Educatie si Cercetare, Editura Universităţii din Bucureşti,
2010
4.Thorne, Kaye. Blended Learning – How to Integrate Online and
Traditional Learning, 2003, Kogan Page Limited
5.Wegerif, Rupert . Expanding the Space of Learning,
Springer, 2007
Articol complet: http://www.elearningpapers.eu/en/node/74876