Profesorul în era digitală

Învățare prin TIC

Folosirea tehnologiilor moderne în şcoală face parte din evoluţia naturală a învăţării şi sugerează o soluţie firească la provocările moderne adresate învăţării şi a nevoilor elevilor. Intregrarea acestora în procesul tradiţional de predare-învăţare-evaluare este o oportunitate de a integra inovaţiile tehnologice cu interacţiunea şi implicarea oferite de modul tradiţional de cunoaştere. Nu este un proces uşor, dar dificultăţile pot fi depăşite având în vedere potenţialul acestui tip de cunoaştere.

Elevii din ziua de astăzi sunt diferiţi de generaţia părinţilor şi a bunicilor lor. Majoritatea acestora, mai ales în mediul urban, au deja ca rutină folosirea internetului şi a email-ului, a sms-urilor sau a reţelelor de socializare de tip Yahoo sau Facebook. Acest mod de comunicare se face simţit şi în modul lor de a învăţa. Chiar dacă profesorul foloseşte sau nu la clasă tehnologia informaţiei şi a comunicării (TIC), elevii menţionaţi vor folosi cu siguranţă acasă mijloacele moderne de informare ca sprijin pentru  teme.

Comunicarea scurta sau abreviata de tip chat sau sms se face simţită deja se la nivelul standardelor gramaticale şi al ortografiei şi este clar că folosirea TIC acasa deja crează inegalităţi între elevi. Că vrem sau nu, când se schimbă contextul de viaţă, se schimbă şi felul în care elevul învaţă.

Profesorul trebuie să se simtă liber să răspundă critic, dar în acelaşi timp creativ noilor tehnologii şi sub nici o formă nu poate să ignore acest aspect dacă vrea să comunice cu elevii.

De ce este important tipul de învăţare care are care include TIC ?

Adevărata importanţă a tipului de predare–învăţare-eveluare care  combină metodele pedagogice tradiţionale cu TIC ţine depotenţial. Acest tip de învăţare este o oportunitate în a crea experienţe care pot furniza tipul de predare-învăţare potrivit într-un anumit moment, loc şi pentru un anumit elev nu numai la şcoală, ci şi acasă. Acest tip de învăţare ar putea deveni global, ar putea transcede graniţele formale ale ţărilor şi ar putea aduce împreună grupuri de elevi din culturi şi meridiane diferite. În acest context, generalizarea folosirii TIC în şcoală ar putea deveni una dintre realizările importante ale secolului nostru.

În psihologia cognitivă tradiţională, cunoaşterea e văzută ca un fel procesare, adică pare simplu să spui că aceasta va atinge cote cu atât mai înalte cu cât mintea elevului va fi programată cu ajutorul cât mai multor strategii meta-cognitive. Într-un mod cu totul diferit, în tradiţia socio-culturală de tip vigotskian, cunoaşterea este înţeleasă în termeni de învăţare a folosirii instrumentelor culturale. Ca o consecinţă a faptului că acestea sunt totdeauna specifice unor anumite contexte social-istorice este dificil de trasat modele de învăţare care să fie general valabile, excepţie fiind câteva instrumente culturale care  care traversează cel mult câteva contexte diferite.

În era digitală în care trăim, paradigma cunoaşterii trebuie să fie una a dialogului, educaţia trebuie să meargă dincolo de intrumentele culturale specifice, dar făra a fi redusă la abstracţia oferită de psihologia cognitivă.

Dezvoltarea educaţiei în direcţia dialogului nu poate fi decât rezultatul unui mod de predare-învăţare-evaluare la un nivel de conceptualizare mai ridicat decât în trecut. Pentru că dialogul presupune deschidere, lărgirea oriontului şi adâncime, acest mod de învăţare este atât o direcţie individuală pentru elev, cât şi una socială pentru şcoală ca întreg.

Dezvoltarea în direcţia unei gândiri creative libere poate fi promovată prin îndepărtare unor factori de constrângere şi încurajarea schimbului de perspective între elevi.

În tradiţia socio-culturală, TIC este definită ca miloc de mediere pentru cunoaştere, iar din perspectiva dialogică, e văzută ca mijloc de deschidere, adâncire şi lărgire a aspaţiilor de dialog. Nu trebuie să uităm că învăţarea nu presupune doar acumulare de cunoştinţe, ci creştere, îmbogăţire, evoluţie.

Până la urmă, nu  e nimic nou soare, deci nici tehnologiile moderne nu sunt ceva ieşit din comun. Papirus şi hârtie, cretă şi carte tipărită, retroproiectoare, jucării şi emisiuni educative, toate au fost văzute ca inovaţii la început. PC-ul, Internetul, cd-ul şi mai noile tehnologii complementare mobile sau wireless nu sunt decât cele mai noi dovezi ale creativităţii umane pe care le putem vedea în jurul nostru. Ca şi celelate inovaţii menţionate, acestea pot fi asimilate în practica pedagogică fără să afecteze fundamentele învăţării.

Câteva reguli pentru integrarea cu succes a TIC în activitatea didactică

1. Fii sigur că deţii controlul asupra materialului, atât din punct de vedere al conţinututlui, cât şi al formei, chiar dacă te sprijină un specialist în TIC.

2. Fă-ţi un plan pe hârtie, separat de materialul aflat pe suport digital.

3. Scopul şi forma prezentării să-ţi fie foarte clare

4. Nu fii sedus de stilul atractiv tehnologiei moderne, fie ea video sau audio, şi nu face din aceasta un scop în sine. Concentrează-te asupra mesajului/a ideii principale şi a limbajului adecvate varstei/gradului de înţelegere al elevului.

5. Un bun prezentator nu are nevoie  de o prezentare complicată tehnic. E mai important să fie atractivă prin idee, mod de structurare şi grad de interactivitate. De exemplu, o prezentare  trebui să-l facă pe elev să gândească, nu trebuie să fie doar o înşiruire rapidă şi ameţitoare de slide-uri.

6. Mai presus de orice, concentrarea trebuie să fie asupra elevului şi a nevoilor lui de învăţare. Cel mai mare pericol în orice proiect de predare-învăţare care include şi TIC e să fie centrat mai mult pe tehnologie/creativitate, nu pe elevul-receptor şi pe nevoile lui de învăţare.

7. În şcoală, succesul tipului de predare bazat pe TIC se măsoară prin satisfacera nevoii de învăţare.

Care sunt dificultăţile implementării TIC în procesul educativ?

Teoretic, n-ar trebui să fie dificultăţi. În realitate, ele pot apărea. Pentru un test simplu, întrebaţi-vă colegii ce cred despreintegrarea TIC în procesul de învăţare.

Veţi primi răspunsuri de genul:

”N-am auzit despre aşa ceva!”, ”Am auzit ceva, dar nu ştiu prea clar ce este.”, ”Asta e chestia aia nouă adăugată?”, ”Cu ce e diferit de ceea ce ştiam deja, ce  e nou în asta?”, ”Păi n-avem cum să facem asta, costă mult şi fonduri nu prea sunt.”

Unii profesori consideră că anumite deprinderi mentale asociate tehnologiilor moderne n-ar ajuta în procesul de învăţare, în special atunci când elevii preiau fără discernământ informaţii de pe internet sau îşi însuşesc mentalitatea de tip ”cut and paste” în detrimentul stiloului şi al hârtiei.

Ceea ce nu o să auzim prea des este o definiţie clară sau măcar mai mult interes legat de potenţialul acestui tip de învăţare. Pentru înţelegerea şi implementarea TIC în procesul clasic de învăţare e nevoie de entuziasm, energie şi dedicare pentru a transforma teoria în soluţii reale bazate pe nevoile individuale ale elevilor.

Alte dificultăţi decurg din lipsa informaţiei cu conotaţii practice imediate referitare la TIC sau a unui ghid care să-i informeze pe profesori cum pot ajunge la ea.

De aceea, este nevoie stringentă de:

1. instrumente pedagogice pentru formarea inițială şi continuă a cadrelor didactice care să implice utilizarea TIC.

2. crearea și promovarea unei noi metodologii pentru disciplinele școlare, bazată pe utilizarea TIC.

Combinarea TIC cu metodele tradiţionale pedagogice reprezintă o schimbare de paradigmă cu implicaţii asupra cunoaşterii în societate în general şi asupra învăţării în special, de aceea disciplina pedagogică trebuie modificată în conformitate cu noul context în care trăim.

Folosirea TIC în şcoală face parte din evoluţia naturală a învăţării şi sugerează o soluţie elegantă la provocările moderne adresate învăţării şi a nevoilor elevilor. Intregrarea TIC în procesul tradiţional de predare-învăţare-evaluare este o oportunitate de a integra ultimele descoperiri tehnologice cu interacţiunea şi implicarea oferite de modul tradiţional de cunoaştere.

Înţelepciunea tradiţiei poate şi trebuie să fie combinată cu soluţiile tehnologice moderne.

Bibliografie

1.Beetham, Helen& Sharpe, Rhona. Rethinking Pedagogy for a Digital Age – Designing and delivering e-learning , Routledge, 2007

2. Făt, Silvia & Adrian Labăr. Eficienţa utilizării noilor tehnologii în educaţie. EduTIC 2009. Raport de cercetare evaluativă. Bucuresti: Centrul pentru Inovare în Educaţie, 2009. (Online: www.elearning.ro/resurse/EduTIC2009_Raport.pdf )

3. Istrate, Olimpius – Efecte si rezultate ale utilizării TIC în educaţie în  Lucrările Conferinţei Naţionale de Învăţământ Virtual , Ediţia a VIII-a, 29 octombrie – 31 octombrie 2010, Tehnologii Moderne în Educatie si Cercetare, Editura Universităţii din Bucureşti, 2010

4.Thorne, Kaye. Blended Learning – How to Integrate Online and Traditional Learning, 2003, Kogan Page Limited

5.Wegerif, Rupert . Expanding the Space of Learning, Springer, 2007

Articol complet: http://www.elearningpapers.eu/en/node/74876

Sursa: http://www.elearning.ro/a-fi-profesor-in-era-digitala

Evaluarea prin TIC

Evaluare prin TIC

Tehnologiile moderne oferă câteva oportunităţi pentru evaluarea performanţei în învăţare. Există nenumărate proiecte la nivel european care vizează utilizarea noilor tehnologii în învăţământul superior, iar câteva dintre acestea vizează şi îmbunătăţirea sau eficientizarea practicilor de evaluare a studenţilor. Întotdeauna trebuie pus în balanţă ceea ce este posibil şi este facilitat prin tehnologie, pe de o parte, şi ceea ce este făcut mai dificil sau inhibat de către mediul nou folosit, pe de altă parte. Punctul de plecare îl constituie metodele tradiţionale de evaluare de performanţe, care sunt preluate şi validate (de cele mai multe ori, de practică) în mediul tehnologic.

Avantajele utilizării calculatorului şi Internet-ului în evaluare au fost enunţate de diferiţi cercetători şi practicieni (Bennett, 2003; Raikes & Harding, 2003; Greenwood, Cole, McBride, Morrison, Cowan, & Lee, 2000) şi includ costuri administrative scăzute, adaptare crescută la caracteristicile individuale ale studenţilor şi mai puţină muncă din partea profesorilor. Problemele care se pun constau în aspectele privind eficienţa evaluărilor cu ajutorul computerului, precum şi cele privind relaţia dintre modalitatea de evaluare şi comportamentul studenţilor evaluaţi.

Cel mai proeminent subiect abordat se referă la efectele mediului de comunicare asupra modului în care studenţii gândesc şi înţeleg sarcinile din test. Astfel, se pun în balanţă ceea ce este posibil şi este facilitat prin tehnologie, pe de o parte, şi ceea ce este făcut mai dificil sau „inhibat” de către mediul nou folosit, pe de altă parte. Punctul de plecare îl constituie metodele tradiţionale de evaluare de performanţe, care sunt preluate şi validate (de cele mai multe ori, de practică) în mediul tehnologic.

În ce priveşte aspectele comparabile ale evaluării cu ajutorul noilor tehnologii versus evaluarea tradiţională, etapele care sunt mai avantajate de utilizarea noilor tehnologii sunt administrarea testelor şi analiza rezultatelor obţinute (Harvey, 1999, p.17).

Unii cercetători se întreabă dacă studenţii sunt pregătiţi îndeajuns pentru a putea face faţă cu succes unei evaluări online sau pe calculator (Hanrahan şi Isaacs, 2001, McDowell şi Sambell, 1999). Alţii pun sub semnul întrebării echilibrul dintre inovaţiile în evaluarea studenţilor şi pregătirea cadrelor didactice pentru a implementa în practică aceste inovaţii (Segers şi Dochy, 2001, Savin-Baden, 2004).

Forme de evaluare cu ajutorul TIC

Evaluarea cu ajutorul TIC poate îmbrăca diverse forme şi se poate face în diverse moduri. Enumerăm în cele ce urmează principalele puncte de incidenţă între evaluarea studenţilor şi utilizarea noile tehnologii:

·  studenţii sunt evaluaţi printr-un test scris, pe care îl rezolvă/ completează pe calculator;

·  testul poate fi salvat local, pe calculatorul pe care lucrează studentul (la facultate sau acasă); reveniri succesive, pe măsură ce studentul progresează în materialul de studiu, pot fi posibile

·  testul poate fi dat pe Internet/ Intranet; opţiunile studentului sunt înscrise automat într-o bază de date şi se poate calcula pe loc un scor;

·  variantă mixtă, în care un test din cadrul unui program de instruire trimite opţiunile prin Internet, la un server care preia datele şi le stochează; rezultatele pot fi consultate oricând de către profesor sau studentul respectiv;

·  studenţilor li se cere să elaboreze o lucrare sau să dezvolte un proiect pe care îl vor prezenta utilizând un calculator şi un videoproiector/ Whiteboard (alternativ, lucrarea sau proiectul pot fi trimise prin email cadrului didactic şi colegilor);

·  doar o etapă din evaluare – analiza rezultatelor – se face cu ajutorul calculatorului: evaluatorul înscrie datele obţinute din evaluări în baze de date, pentru stocare, prelucrări statistice, comparaţii, ameliorarea predării, intervenţii precise pentru ameliorarea performanţelor.

Există nenumărate proiecte la nivel european care vizează utilizarea noilor tehnologii în învăţământul superior. Universităţi, companii şi centre de cercetare din Uniunea Europeană colaborează pentru creşterea calităţii procesului didactic, pentru o competitivitate sporită la nivel internaţional, pentru dezvoltarea competenţelor personalului didactic, pentru îmbunătăţirea mecanismelor administrative şi legislative în vederea încurajării dezvoltării domeniului elearning etc.

Experienţe specifice din unele ţări europene

Experienţele de evaluare cu utilizarea TIC din diverse ţări arată preocuparea pentru inovaţie în domeniul testării şi măsurării de performanţe, dar mai ales măsura în care gradul de penetrare a noilor tehnologii se corelează cu eforturi complementare în ce priveşte asimilarea acestor inovaţii la nivel teoretic şi al unor practici pedagogice de calitate.

Majoritatea universităţilor din Uniunea Europeană au implementat cel puţin un sistem de elearning (open-source de tip Moodle şi personalizată, achiziţionată – precum Ariadne -, sau o platformă dezvoltată in-house), în cadrul căruia există posibilitatea evaluării online a studenţilor.

Este de remarcat că în ţări precum Marea Britanie şi Danemarca există ghiduri pentru evaluare (sau coduri de practică în evaluare) destinate utilizării la nivel naţional, care includ un capitol despre evaluarea studenţilor cu ajutorul noilor tehnologii, mergând chiar până la specificaţii privind modul de construire a itemilor din teste şi privind aspectul testului.

Spania

Spania constituie un model european pentru universităţile care încearcă să facă trecerea către activităţi didactice cu utilizarea TIC. Universitatea Deschisă din Catalunia (UOC) are o tradiţie îndelungată în învăţământ la distanţă şi o reputaţie în domeniul elearning câştigată prin participarea în proiecte europene de cercetare în domeniu. Câteva programe de studii ale UOC se desfăşoară în întregime online, printre care se numără şi două programe de studii masterale, deschise pentru participare tuturor studenţilor din lume. În cadrul acestor programe, evaluarea studenţilor se face exclusiv online, fiind o evaluare continuă bazată pe elaborarea de proiecte şi eseuri în echipe de studiu sau individual.

Marea Britanie

În Marea Britanie, guvernul a lansat în 2005 un document de politică cu numele „Towards an e-learning strategy”, cu propuneri structurale şi pedagogice care să constituie un model pentru învăţământul superior. În ce priveşte evaluarea studenţilor cu ajutorul TIC, potenţialul noilor tehnologii este subliniat, însă recomandările converg către depăşirea simplei utilizări a testelor cu răspunsuri multiple, către strategii de evaluare mai complexe şi mai utile pentru parcursul de învăţare al studenţilor. În orice caz, în loc de o pledoarie pentru materiale/ teste standardizate, textul documentului de politică educaţională propune utilizarea de către profesori a acelor instrumente care le permit să creeze ei înşişi materialele în format digital de care au nevoie pentru evaluarea competenţelor studenţilor, asigurând astfel relevanţa rezultatelor evaluării pentru disciplina respectivă şi pentru contextul socio-cultural.

Slovenia

Universitatea din Liubliana (Slovenia), în cadrul platformei de elearning dezvoltată pentru a livra cursurile la distanţă, pune la dispoziţia studenţilor înscrişi o serie de teste de autoevaluare (instrumentul Q-mark, constând într-o bază de date cu itemi de evaluare standardizaţi).

Bulgaria

Universitatea Veliko Turnovo, Universitatea Tehnică din Sofia, Universitatea “Angel Kanchev” din Russe, Academia de Medicină din Sofia, precum şi Universitatea Virtuală din Bulgaria utilizează platforme de elearning pentru livrarea conţinuturilor la distanţă (în cadrul unui demers mixt: cursuri faţă-în-faţă combinate cu sesiuni online – blended learning) şi pentru testare în vederea evaluării studenţilor. Testele disponibile (cu itemi de tip alegere multiplă) furnizează feedback imediat. Notele finale constau într-o medie a rezultatelor la testele online cu rezultatele la examene susţinute în manieră tradiţională. Rapoarte naţionale (EENOVATE, 2006) recunosc potenţialul noilor tehnologii pentru (auto)evaluare şi recomandă utilizarea intensivă a acestora în universităţile din Bulgaria, susţinută de o fundamentare pedagogică adecvată.

Lituania

Tehnologiile informaţiei şi comunicării constituie o parte importantă a conţinutului formării iniţiale a cadrelor didactice şi include elemente de evaluare.

În ce priveşte evaluarea studenţilor, acestora li se cere frecvent să alcătuiască un proiect pe care să îl prezinte utilizând TIC.

Suedia

Cu argumentul dezvoltării şi încurajării practicilor eficiente şi calităţii în învăţământul superior, instituţiile universitare din Suedia au integrat în ultima decadă noile tehnologii pentru predare, învăţare şi evaluare. În ce priveşte evaluarea competenţelor studenţilor, accentul a fost pus pe evaluarea de tip formativ, pe evaluare divergentă şi pe utilizarea feedback-ului obţinut prin evaluare, în conjuncţie cu o reconceptualizare a evaluării în perspectivă constructivistă. O serie de proiecte au marcat evoluţia utilizării noilor tehnologii în evaluare:

DISTUM (Swidish Distance Education Authority) a derulat un proiect finanţat de Comisia Europeană – “Internet based assessment in distance education” – care a vizat introducerea evaluării bazate pe TIC a studenţilor, identificarea avantajelor şi dezavantajelor, precum şi stabilirea impactului evaluărilor frecvente asupra atitudinii studenţilor faţă de studiu. Rezultatele proiectului pot fi concentrate în următoarele concluzii:

1.    Studenţii sunt mai motivaţi atunci când desfăşoară activităţi de studiu utilizând noile tehnologii.

2.    Tehnologiile online de evaluare a studenţilor folosite în proiect au potenţial de feedback mult mai mare decât a putut fi utilizat de echipa de proiect.

3.    Cadrelor didactice (probabil precum şi dezvoltatorilor de software) li se pare dificilă distincţia dintre testare şi evaluare.

4.    Testarea şi evaluarea sunt practici culturale.

5.    Practicile de evaluare ridică semne de întrebare în privinţa a ce contează ca „ştiinţă/ a şti” sau „cunoaştere/ cunoştinţe” într-o anumită cultură (knowledge or knowing).

Sursa: http://www.elearning.ro/modalitati-de-utilizare-a-tic-pentru-evaluarea-studentilor

Blog în Educaţie

Blog în educaţie

Ce poate oferi blogul?

•         rezolvă o varietate de probleme ce ţin de publicarea pe Web;

•         nu necesită învăţarea unor limbaje sau tehnologii;

•         oferă utilizatorilor posibilitatea de a publica de oriunde şi oricând, cu condiţia că ei dispun de o conexiune la Internet;

•         oferă un potenţial ridicat de colaborare;

•         serviciile care permit crearea blogurilor sunt gratuite;

•         blogurile sunt foarte populare în rândurile tineretului.

Avantajele blogului pentru elevi şi elevi/studenţi

1.      Utilizarea blogurilor permite elevi/studenţilor să devină experţi într-un anumit domeniu.

                        În procesul de susţinere a blogului pot fi evidenţiate trei etape:

• Căutarea;
• Filtrarea;
• Publicarea.

2. Utilizarea blogurilor măreşte interesul faţă de procesul de învăţare.

            Motivaţia creşte datorită:

·         Utilizarea unei tehnologii moderne;

·         Elevi/studenţii scriu despre ceea ce le este lor personal important;

·         Gestiunea procesului de învăţare.

3.Utilizarea blogurilor permite elevi/studenţilor să participe în viaţa socială.

• Elevi/studenţii conştientizează că posturile lor pot fi citite nu doar de către prof sau colegi – blogul permite de a ieşi din limitele aulei.

4.Utilizarea blogurilor deschide noi perspective ale învăţării.

• Permite oricărui student să participe la discuţii şi să-şi exprime opinia;
• Permite oricăcui din afară să participe la procesul de instruire.

Blogurile pot fi utilizate ca:

•         instrument de lucru individual:

▫         de către cadrele didactice,

▫         de către elevi/elevi/studenţi;

•         instrument de lucru pentru elevi/studenţi:

▫         notiţe despre cursurile la care participă,

▫         o listă de adrese Web utile;

•         instrument de lucru pentru profesori:

▫         notiţe despre cursurile pe care le predau,

▫         ideile noi apărute în domeniul în care sunt specializaţi,

▫         articolele şi cărţile publicate,

▫         întrunirile cu caracter ştiinţific la care participă etc.;

•         instrument de lucru la curs:

▫         Profesorii ;

▫         Elevi/studenţii;

•         instrument de lucru în grup:

▫         lucrul la un proiect ;

▫         lucrul la o anumită temă.

Obiectivele unui blog:

•         Un blog de tip reflexiv:

▫         O reflexie asupra experienţei dvs de predare:

–  Metodele şi contextul în care ele au fost aplicate;

–  Rezultatele obţinute de la aplicarea unor noi metode;

–  Cercetarea unor probleme importante în predarea-învăţarea disciplinei;

▫         Schimb de idei şi resurse pentru activităţile de predare;

•         Un blog pentru grupa academică pentru:

▫         A aduna şi organiza resurse Internet pentru un anumit curs, oferirea linkurilor spre situri asociate, precum şi adnotarea linkurilor pentru a prezenta relevanţa lor;

▫         Postarea instrucţiunilor pentru sarcini;

▫         Prezentarea publică a rezultatelor elevi/studenţilor (de exemplu artă, poezie, proiect ect.);

▫         Postarea fotografiilor şi comentariilor referitoare la activităţile realizate la ore (feedback);

▫         Comunicarea cu părinţii;

▫         Asigurarea legăturii grupei academice cu alte grupe sau cu “lumea”.

•         Un blog pentru fiecare student

▫         Crearea portfoliilor digitale;

▫         Comentarea, exprimarea opiniilor sau punerea întrebărilor asupra anumitor teme sau probleme;

▫         Discutarea activităţilor realizate la ore şi exprimarea atitudinii față aceste activități;

▫         Prezentarea performanțelor sale.

•         Un blog pentru un grup de elevi/studenţi

▫         Realizarea unor proiecte de grup;

▫         Prezentarea produsului final al proiectelor;

▫         Documentarea procesului de realizare a etapelor proiectelor. 

Taxonomia Bloom

Pentru a afla despre Taxonomia lui Bloom accesaţi link-ul
Ierarhia tradiţională a proceselor gândirii

Cerinţe faţă de proiectul didactic

Cerinţe faţă de proiectul didactic publicat în revista Învăţătorul Modern

SUBIECTUL LECŢIEI (se va scrie subiectul curricular)

Proiect didactic

Numele, prenumele autorului, gradul didactic,

instituţia în care activează şi localitatea

Clasa:

Numărul lecţiei în modul (conform proiectării de lungă durată): de ex. 3/40

Numărul lecţiei conform orarului: 4

Durata lecţiei:     45 minute

Modulul: 

Subiectul  lecţiei: 

Subcompetenţele curriculare:

Obiectivele  lecţiei.  La finele lecţiei elevii vor fi capabili:

                    O1 :

                    O2 :

                    O3 :

                    O4:

                    O5:

Tipul lecţiei: alegeţi din lista de mai jos:

 I.     Lecţia de formare a capacităţilor de dobândire a cunoştinţelor

II.     Lecţia de formare a capacităţilor de înţelegere a cunoştinţelor

III.     Lecţia de formare a capacităţilor de aplicare a cunoştinţelor

IV.     Lecţia de formare a capacităţilor de analiză-sinteză a cunoştinţelor

V.     Lecţia de formare a capacităţilor de evaluare a cunoştinţelor

VI.     Lecţia mixtă

N. B. Etapele să corespundă tipului de lecţie, a se vedea anexa 1.

Tehnologii didactice:

                   а) forme:      -   frontal; - în perechi; - individual; în grup

                   в) metode: -  

                   с) materiale didactice:

1.      Curriculum şcolar, clasele I -IV, Chişinău, 2010.

2.      Ghid metodologic la manualul şcolar, autori Maria Buruiană, Silvia Cotelea ş. a.

3.      Buruiană M., Cotelea S., Ermicioi A., etc. Abecedar. Ed. Prut Internaţional, 2010.

Evaluarea:  formativă, evaluare orală şi în scris, lucrare independentă (fără apreciere cu note).

 

SCENARIUL  LECŢIEI

№	Secvenţe le lecţiei	Timpul	Obiective	Activitatea învăţătorului şi a elevilor	Strategia didactică (metode, procedee, forme, mijloace instrucţionale)	Evaluarea (metode, procedee, forme)

Anexa 1. Clasificarea tipurilor de lecţii după criteriul competenţei:

TIPUL LECŢIEI	CARACTERISTICA	SECVENŢELE LECŢIEI
de formare a capacităţilor de dobândire a cunoştinţelor	vizează prioritar formarea capacităţilor de dobândire a cunoştinţelor	1.      Organizarea clasei (moment organizatoric) 2. Reactualizarea structurilor anterioare, verificarea temei pentru acasă 3.      Prezentarea optimă a conţinutului nou 4.      Dirijarea învăţării 5.      Consolidarea materiei şi formarea capacităţilor (la nivel de reproducere) 6.      Evaluarea (curentă, instructivă, fără aprecieri cu note) 7.      Bilanţul lecţiei. Concluzii 8.      Anunţarea temei pentru acasă.
de formare a capacităţilor de înţelegere a cunoştinţelor	vizează prioritar formarea capacităţilor de înţelegere a cunoştinţelor dobândite anterior	1.    Organizarea clasei (moment organizatoric) 2.    Reactualizarea structurilor anterioare, verificarea temei pentru acasă 3.    Consolidarea materiei şi formarea capacităţilor: a)    la nivel de reproducere; b)   la nivel productiv. 4.    Evaluarea (curentă, instructivă, fără aprecieri cu note) 5.    Bilanţul lecţiei. Concluzii 6.    Anunţarea temei pentru acasă.
de formare a capacităţilor de aplicare a cunoştinţelor	vizează prioritar formarea capacităţilor de aplicare a cunoştinţelor dobândite şi înţelese anterior);	1. Organizarea clasei (moment organizatoric) 2. Reactualizarea structurilor anterioare, verificarea temei pentru acasă 3. consolidarea materiei şi formarea capacităţilor: a) la nivel productiv; b) la nivel de transferuri în alte domenii. 4. Evaluarea (formativă de tip sumativ, cu aprecieri cu note) 5. Bilanţul lecţiei. Concluzii 6. Anunţarea temei pentru acasă.
de formare a capacităţilor de analiză-sinteză a cunoştinţelor	vizează prioritar formarea capacităţilor de analiză-sinteză a cunoştinţelor dobândite, înţelese şi aplicate anterior	1.   Organizarea clasei (moment organizatoric) 2.   Verificarea temei pentru acasă 3.   Analiza-sinteza materiei teoretice studiate (sistematizarea, clasificarea, generalizarea) 4.   Analiza-sinteza metodelor de rezolvare studiate: a. la nivel productiv, cu transferuri în alte domenii; b. la nivel creativ. 5.   Evaluarea (formativă de tip sumativ, cu aprecieri cu note) 6.   Bilanţul lecţiei. Concluzii 7.   Anunţarea temei pentru acasă.
de formare a capacităţilor de evaluare a cunoştinţelor	vizează prioritar formarea capacităţilor de evaluare critică a cunoştinţelor dobândite, înţelese, aplicate şi interpretate analitico-sintetic anterior	1.      Organizarea clasei (moment organizatoric) 2.      Instrucţiuni privind realizarea lucrării de evaluare 3.      Realizarea lucrării de evaluare (testul, lucrarea practică, lucrarea de laborator, proiectul, autoevaluarea etc.) 4.      Bilanţul lecţiei. Concluzii 5.      Anunţarea temei pentru acasă.
mixtă	lecţie centrată prioritar pe realizarea interdependenţei obiective – conţinuturi – metodologie - evaluare şi a corelaţiilor pedagogice învăţător-elev, elev-elev, elev-învăţător.	1.      Organizarea clasei (moment organizatoric) 2.      Reactualizarea structurilor anterioare, verificarea temei pentru acasă 3.      Prezentarea optimă a conţinutului 4.      Consolidarea materiei şi formarea capacităţilor: a.        la nivel de reproducere; b.       la nivel productiv, cu unele transferuri în alte domenii 5.      Evaluarea: a.        curentă, fără aprecieri cu note pentru materia nouă; b.       sumativă, cu aprecieri cu note pentru materia studiată anterior. 6.      Bilanţul lecţiei. Concluzii 7.      Anunţarea temei pentru acasă.

Observaţii:

1.      În structura lecţiei, secvenţele „Bilanţul lecţiei. Concluzii” şi „Anunţarea temei pentru acasă” pot fi, la dorinţă, schimbate între ele.

2.      În funcţie de necesitate, verificarea temei pentru acasă poate fi atât cantitativă, cât şi calitativă.

3.      Concluziile lecţiei vor conţine atât aspecte cantitative, cât şi aspecte calitative.